Din 1921, de când a fost inventat, testul poligraf este folosit pentru a evalua sinceritatea unei persoane prin analizarea reacțiilor fiziologice la întrebări controlate. Totuși, progresele din neuroștiințe și apariția tehnologiilor moderne precum fMRI și EEG ridică întrebarea: va fi acest „detector de minciuni” clasic înlocuit de instrumente care ne arată direct activitatea cerebrală?
Care sunt limitările testului poligraf?
Testul poligraf măsoară reacții fiziologice asociate cu stresul sau anxietatea provocată de minciună: ritm cardiac, tensiune arterială, activitate respiratorie și conductivitatea pielii. Ideea de bază este că, atunci când o persoană minte, corpul reacționează involuntar, trădând atfel minciuna.
Deși este utilizat de peste un secol, poligraful este adesea criticat pentru lipsa acurateței științifice. Studiile sugerează o rată de precizie între 70% și 90%, dar rezultatele pot fi influențate de emoții, stres general, medicamente sau chiar antrenament mental. În multe țări, inclusiv în SUA și România, rezultatele poligrafului nu sunt admise ca probă în instanță din cauza acestor incertitudini.
fMRI și EEG în detectarea minciunii
Tehnologia a avansat pe toate planurile, iar cea de scanare a activității cerebrale vin cu noi orizonturi întrucâr nu se bazează pe reacțiile fiziologice externe, ci pe observarea directă a activității cerebrale.
fMRI, cunoscută și sub denumirea de Functional Magnetic Resonance Imaging, măsoară modificările fluxului de sânge în creier, ceea ce permite identificarea zonelor care devin mai active în timpul anumitor procese cognitive. În cazul minciunii, studiile au identificat activări în regiuni precum cortexul prefrontal dorsolateral și cingulatul anterior. De fapt, se referă la faptul că atunci când o persoană minte, creierul trebuie să depună un efort suplimentar. De ce? Pentru că minciuna nu este automatism, ci un proces activ, construit conștient, care presupune suprimarea adevărului (trebuie să inhibi răspunsul automat), inventarea unei alternative plauzibile,menținerea unei coerențe cu celelalte informații și gestionarea anxietății și a riscului de a fi prins. Toate aceste procese sunt gestionate de regiuni din creier implicate în control cognitiv.
Un studiu de referință realizat de Daniel Langleben, la Universitatea Pennsylvania, a arătat că fMRI poate detecta minciuna cu o acuratețe de până la 90%, în condiții controlate. Alte cercetări, precum cele publicate în Nature Neuroscience sau The Journal of Cognitive Neuroscience, au confirmat aceste constatări, dar au subliniat și limitările metodologice.
EEG (Electroencefalograma), pe de altă parte, măsoară activitatea electrică a creierului. O variantă specifică numită P300-MERMER (Memory and Encoding Related Multifaceted Electroencephalographic Response), dezvoltată de Dr. Lawrence Farwell, pretinde că poate detecta recunoașterea inconștientă a informației. P300 este un „eveniment-potrivit” (event-related potential – ERP), adică o modificare specifică a undelor EEG care apare la aproximativ 300 milisecunde după ce o persoană recunoaște un stimul semnificativ (de exemplu, o imagine, un cuvânt sau o întrebare relevantă). De exemplu, dacă cineva îți arată o poză cu propria ta casă, vei avea un „semnal” P300 în creier, chiar dacă nu spui nimic. Asta pentru că creierul tău a recunoscut informația, iar acel răspuns electric e automat, inconștient. Nu-l poți controla.
Spre deosebire de fMRI, care arată „unde” se întâmplă ceva în creier, EEG arată „când” se întâmplă, adică oferă informație temporală extrem de precisă, la nivel de milisecundă.
De ce nu sunt aceste tehnologii încă mainstream?
Cu toate aceste avantaje, nici fMRI și nici EEG nu sunt încă utilizate pe scară largă în detectarea minciunii în afara laboratoarelor. Motivul principal este complexitatea și costul. Un scan fMRI necesită echipament sofisticat, mediu controlat, specialiști antrenați și este departe de a fi portabil.
De asemenea, există probleme etice și juridice. Dacă poligraful a fost contestat pentru că „citește” răspunsuri fiziologice, tehnologiile moderne merg mai departe, ajungând într-un spațiu sensibil: citirea gândurilor sau a intențiilor. De aici, apar întrebări privind consimțământul, intimitatea mentală și riscul folosirii în scopuri abuzive.
Poligraf vs. fMRI și EEG: competitori sau complementari?
Realitatea actuală este că niciuna dintre aceste metode nu oferă „adevărul absolut”. Poligraful este mai accesibil, rapid și ieftin, dar susceptibil la erori emoționale. fMRI este promițător, dar costisitor și controversat. EEG este mai portabil, dar interpretarea semnalelor cerebrale este complicată.
Unii specialiști susțin că viitorul constă în integrarea metodelor. De exemplu, folosirea poligrafului împreună cu EEG ar putea oferi o imagine mai completă: atât reacția fiziologică, cât și răspunsul cerebral.
Ce ne rezervă viitorul?
Neuroștiințele aduc o dimensiune fascinantă în domeniul detectării minciunii, dar înlocuirea completă a poligrafului este, momentan, puțin probabilă. Limitările tehnologice, etice și financiare fac ca aceste metode să fie încă rezervate mediului academic sau experimental.
În ciuda progreselor științifice, în context practic – investigații de fidelitate, selecție de personal sau cazuri particulare – testul poligraf rămâne cea mai accesibilă, eficientă și rapidă metodă de evaluare a sincerității. La Best-Polygraph, combinăm experiența, acuratețea și respectarea celor mai înalte standarde etice.
